berc
[Sinonime]
BERC1, bercuri, s.n. (Reg.) Dumbravă, pădurice. – Din magh. berek.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BERC2, BEÁRCĂ, berci, -ce, adj. 1. (Despre animale) Cu coada scurtă sau scurtată; fără coadă. 2. (Despre căciuli; la f.) Fără vârf, fără ţugui, teşit. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BERC beárcă (berci, bérce) 1) (despre animale) Care are coadă scurtă sau tăiată; cu coada scurtă sau fără coadă. 2) (despre căciuli) Care nu are vârf; fără ţugui; turtit; teşit. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
berc (-eárcă), adj. – Cu coada scurtă sau fără coadă. Probabil din v. germ. brecha (› germ. Bruch „fragment”, fr. brèche, de unde sp. brecha), prin intermediul unui cuvînt sl. pe care nu îl cunoaştem; cf. sb., bg. birka „oaie cu lînă creaţă”, ceh. birka „oaie obişnuită”, pol. bierka „oaie fără coadă” (Cihac, II, 481), care ar putea foarte bine proveni din rom. (DAR). După Bogrea, Dacor., I, 257, din lat. *brevicus (‹ brevis). – Der. bercă, s.f. (oaie cu lînă creaţă şi scurtă); bîrcă, s.f. (oaie cu lînă creaţă); bîrcaci, s.m. (cioban).
(Dicţionarul etimologic român)
berc (-curi), s.n. – Hăţis, desiş, pădurice. Var. bărc. Mag. bérek (Cihac, II, 481; Treml, BL, II, 41; Gáldi, Dict., 106), de unde şi sb., cr. berak.
(Dicţionarul etimologic român)
berc adj. m., pl. berci; f. sg. beárcă, pl. bérce
(Dicţionar ortografic al limbii române)
berc s. n., pl. bércuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
BERC s. v. dumbravă.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BERC2, BEÁRCĂ, berci, -ce, adj. 1. (Despre animale) Cu coada scurtă sau scurtată; fără coadă. 2. (Despre căciuli; la f.) Fără vârf, fără ţugui, teşit. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
berc (-eárcă), adj. – Cu coada scurtă sau fără coadă. Probabil din v. germ. brecha (› germ. Bruch „fragment”, fr. brèche, de unde sp. brecha), prin intermediul unui cuvînt sl. pe care nu îl cunoaştem; cf. sb., bg. birka „oaie cu lînă creaţă”, ceh. birka „oaie obişnuită”, pol. bierka „oaie fără coadă” (Cihac, II, 481), care ar putea foarte bine proveni din rom. (DAR). După Bogrea, Dacor., I, 257, din lat. *brevicus (‹ brevis). – Der. bercă, s.f. (oaie cu lînă creaţă şi scurtă); bîrcă, s.f. (oaie cu lînă creaţă); bîrcaci, s.m. (cioban).
(Dicţionarul etimologic român)
berc (-curi), s.n. – Hăţis, desiş, pădurice. Var. bărc. Mag. bérek (Cihac, II, 481; Treml, BL, II, 41; Gáldi, Dict., 106), de unde şi sb., cr. berak.
(Dicţionarul etimologic român)
berc adj. m., pl. berci; f. sg. beárcă, pl. bérce
(Dicţionar ortografic al limbii române)
berc s. n., pl. bércuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
BERC s. v. dumbravă.
(Dicţionar de sinonime)