bere dex - definiţie, sinonime, conjugare
BEA, beau, vb. II. 1. Tranz. (Adesea fig.) A înghiţi un lichid. ♢ Expr. A bea paharul până-n fund = a îndura un necaz, o durere până la capăt. 2. Intranz. Spec. A consuma băuturi alcoolice. ♢ Expr. (Fam.) A bea în sănătatea (sau în cinstea, pentru succesul) cuiva = a sărbători pe cineva, consumând băuturi alcoolice în cinstea (şi pe socoteala) lui. 3. Tranz. A cheltui, a risipi bani, avere etc. pe băutură. ♢ Expr. A-şi bea şi cămaşa = a cheltui totul pe băutură. A-şi bea (şi) minţile= a bea până la inconştienţă sau până la nebunie. 4. Tranz. (Pop.; în expr.) A bea tutun = a fuma. – Lat. bibere.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BÉRE1, (rar) beri, s.f. 1. Băutură slab alcoolică, obţinută prin fermentarea unei infuzii rezultate din fierberea în apă a malţului şi a florilor de hamei. 2. (Eliptic) Ţap, halbă, sticlă de bere1 (1). – Din germ. Bier (influenţat de bere2).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BÉRE2 s.f. Faptul de a bea. – V. bea.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A BEÁ beáu 1. tranz. 1) (un lichid) A consuma, înghiţind (pentru a-şi potoli setea). ♢ ~ paharul până la fund a îndura un necaz sau o suferinţă până la capăt. ~ în sănătatea (sau în cinstea) cuiva a închina un pahar de băutură în cinstea celui sărbătorit. 2) (bani, avere) A cheltui până la epuizare. ♢ A-şi ~ şi minţile a bea până la inconştienţă. 3) pop. : ~ tutun a fuma, trăgând fumul în plămâni. 2. intranz. A consuma băuturi alcoolice în mod abuziv; a avea patima beţiei. /<lat. bibere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BÉR//E ~i f. Băutură alcoolică slabă, spumoasă, obţinută prin fermentarea unei infuzii de malţ şi flori de hamei. O halbă de ~. [G.-D. berii] /<germ. Bier
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

beá (beáu, băút), vb. – 1. A înghiţi un lichid. – 2. A cheltui băutură, a-şi prăpădi banii, a mînca, a fuma. – 3. A fuma. – Mr. beau (beari), megl. bęu, istr. beut (mbeare). Lat. bĭbĕre (Puşcariu 192; REW 1074; Candrea-Dens., 152; DAR); cf. it. bere, prov. beure, fr. boire, sp., port. beber. Este cuvînt cu răspîndire foarte generală (ALR 81). Conjug. sa se caracterizează în Mold. prin tendinţa de a suprima în toate formele diftongul ea: beaubeu, să beusă bee. Expresia a bea tutun (sens 3) este traducerea tc. tütün icmek, ngr. πίνω ϰαπνόν. Cf. şi băutură, beat. Der. băut, adj. (beat); băutor, adj. (beţiv), pe care REW şi Pascu, Lat. Elem., 275, le fac să provină direct din lat. bibitor,, cf. it. bibitore, fr. buveur, prov., cat. bevedor, sp., port. bebedor.
(Dicţionarul etimologic român)

bére s.f. – Băutură alcoolică slabă din hamei. Germ. Bier, modificat prin asociere spontană cu vb. bere (a bea), cf. Densusianu, Rom., XXXIII, 275; DAR). Trebuie să fi intrat în rom. cel puţin din sec. XVI; prima fabrică de bere care apare în documente este cea de la Iaşi, din 1560. În mr. din it. birra (Ruffini 103).
(Dicţionarul etimologic român)

cine a băut apă de la boierul ăsta mai vine şi mai bea prov. (deţ.) cine a fost o dată la puşcărie va reveni acolo. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

bea vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. beau, 2 sg. bei, imperf. 1 sg. şi pl. beam, 2 sg. beai, perf. s. 1 sg. băúi; ger. bând; part. băút
(Dicţionar ortografic al limbii române)

bére (băutură, acţiune) s. f., g.-d. art. bérii; (porţii, sorturi) pl. beri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
BEA vb. 1. a trage, (reg.) a ţucsui, (fam. fig.) a pili, a suge. (E beţiv, ~ mult.) 2. a consuma. (~ multe ceaiuri diuretice.)
(Dicţionar de sinonime)

BEA vb. v. fuma, sorbi, suge.
(Dicţionar de sinonime)

BÉRE s. (înv. şi reg.) olovină. (O sticlă de ~.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: be ber

Cuvinte se termină cu literele: re ere