berechet dex - definiţie, sinonime, conjugare

berechet

BERECHÉT, (1, 2) berecheturi, s.n., (3, 4) berecheţi, s.m. (Reg.) 1. S. n. Belşug, abundenţă. ♦ (Adverbial; sens curent) Din belşug, din abundenţă. 2. S. n. Noroc, prosperitate (neaşteptată). 3. S.m. (Ir.) Om care aduce belşug, noroc. 4. S.m. Om şiret, mincinos, şmecher, care înşeală pe alţii, haimana. – Din tc. bereket.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BERECHÉT1 n. pop. 1) şi adverbial Cantitate de bunuri care întrece cu mult necesităţile obişnuite; belşug; bogăţie; abundenţă; îndestulare. A avea timp ~. 2) Situaţie înfloritoare (provenită pe neaşteptate); prosperitate. /<turc. bereket
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BERECHÉ//T2 ~ţi m. pop. Persoană care umblă cu şiretlicuri şi înşelăciuni; om şiret şi viclean. /<turc. bereket
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

berechét s.m. – Abundenţă, belşug. – Mr. birichete, megl. birichet. Tc. bereket (Roesler 589; Şeineanu, II, 47; Lokotsch 222; Ronzevalle 48); cf. ngr. μπερεϰέτι, alb. bereket „recoltă”, bg. bereket „abundenţă”. Uzul adv. este cel mai obişnuit.
(Dicţionarul etimologic român)

berechét (persoană) s. m., pl. berechéţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

berechét (belşug) s. n., pl. berechéturi
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: be ber bere berec berech

Cuvinte se termină cu literele: et het chet echet rechet