BÉSCHIE, beschii, s.f. Ferăstrău format dintr-o pânză lată, prevăzut cu două mânere pentru a putea fi acţionat de două persoane. [Var.: béşchie s.f.] – Cf. bg. b i č k i j a.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BÉŞCHIE s.f. v. beschie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BÉSCHI//E ~i f. 1) Ferăstrău alcătuit dintr-o pânză lată cu muchia tăietoare curbată, prevăzut cu mânere la ambele capete şi folosit, în special, la tăiatul buştenilor. [Art. beschia; G.-D. beschiei; Sil. -chi-e] /<bulg. biţkija
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
béschie (béschii), s.f. – Ferăstrău de mînă. Var. bestie, bişchie; başchie, s.f. (instrument cu care dulgherii strîng cercurile la butoaie). Tc. biçki „cuţit, ferăstrău de mînă” (DAR, Scriban), de unde bg., sb. bičkiia, mag. bicska; cf. briceag.
(Dicţionarul etimologic român)
béschie (ferăstrău) s. f. (sil.-chi-e), art. béschia (sil. -chi-a), g.-d. art. béschiei; pl. béschii, art. béschiile (sil. -chi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
BÉSCHIE s. (TEHN.) ciochie, joagăr.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BÉŞCHIE s.f. v. beschie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
béschie (béschii), s.f. – Ferăstrău de mînă. Var. bestie, bişchie; başchie, s.f. (instrument cu care dulgherii strîng cercurile la butoaie). Tc. biçki „cuţit, ferăstrău de mînă” (DAR, Scriban), de unde bg., sb. bičkiia, mag. bicska; cf. briceag.
(Dicţionarul etimologic român)
béschie (ferăstrău) s. f. (sil.-chi-e), art. béschia (sil. -chi-a), g.-d. art. béschiei; pl. béschii, art. béschiile (sil. -chi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
BÉSCHIE s. (TEHN.) ciochie, joagăr.
(Dicţionar de sinonime)