bese

BĂŞÍ, băs, vb. IV. Refl. A elimina gazele din intestin. [prez. ind. pers. 1 sg. băs, pers. 2 sg. beşi, pers. 3 sg. bése sau bésă, pers 3. pl. băs, conj. prez. pers. 3 sg. şi pl. şi imper. pers. 2 sg. bése sau beásă; conjug. şi băşésc, după DER] (din lat. vĩssīre) [morf. DMLR]
(Dicţionarul etimologic român)

băşí (-s, -ít), vb. – A face vînturi, a se pîrţîi. – Mr. bes, megl. bişǫri. Lat. vĭssῑre (Puşcariu 186; REW 9382; Candrea-Dens., 138; DAR); cf. it. viscia, v. fr. vessir, fr. vesse, it. bessa. V. băşină. Se conjugă şi la forma incoativă, băşesc. – Der. beşniţă, s.f. (muşama, scutec).
(Dicţionarul etimologic român)

bese, băs, v.i., v.r. (vulg.) a elimina gaze intestinale. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

---

Sinonime:
BĂŞÍ vb. v. pârţâi.
(Dicţionar de sinonime)