bestiar dex - definiţie, sinonime, conjugare

bestiar

BESTIÁR, bestiare, s.n. Antologie medievală de fabule sau de povestiri alegorice cu animale. [Pr.: -ti-ar] – Din fr. bestiaire.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BESTIÁR1 ~i m. (în Roma antică) Gladiator care luptă cu fiarele în spectacole publice, pe arenele amfiteatrelor. /<lat. bestiarius
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BESTIÁR2 ~uri n. înv. Luptă între oameni şi bestii, practicată pe arena circului. /<lat. bestiarius
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BESTIÁR s.m. Gladiator care lupta cu fiarele sălbatice în arenele amfiteatrelor romane. // s.n. Luptă între oameni şi animale, care avea loc în circuri. [Pron. -ti-ar, pl. -ri, (s.n.) -re. / < lat. bestiarius, cf. fr. bestiaire].
(Dicţionar de neologisme)

BESTIÁR s.n. Gen de lucrare, caracteristică evului mediu, cuprinzând culegeri de fabule sau de povestiri alegorice despre animale. [Pron. -ti-ar, pl. -re, -rii. / < fr. bestiaire, cf. lat. bestiarius < bestia – animal, it. bestiario].
(Dicţionar de neologisme)

BESTIÁR I. s. m. cel care lupta cu fiarele sălbatice în arenele amfiteatrelor romane, în circuri. II. s. n. loc în care sunt închise animale sălbatice. (< lat. bestiarius, fr. bestiaire)
(Marele dicţionar de neologisme)

bestiár (gladiator) s. m. (sil. -ti-ar), pl. bestiári
(Dicţionar ortografic al limbii române)

bestiár (culegere) s. n. (sil. -ti-ar), pl. bestiáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: be bes best besti bestia

Cuvinte se termină cu literele: ar iar tiar stiar estiar