BIŞNIŢÁR, bişniţari, s.m. (Fam.) Persoană care practică afacerismul, realizând profituri personale pe căi necinstite, meschine; gheşeftar. – Bişniţă + suf. -ar.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BIŞNIŢÁR ~i m. fam. Persoană care se ocupă cu afaceri mărunte (şi necinstite); găinar. /bişniţă + suf. ~ar
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
bişniţări, bişniţăresc, v.i. a realiza profituri personale pe căi necinstite, din afaceri ilegale de mică anvergură. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
bişniţár s. m., pl. bişniţári
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
BIŞNIŢÁR s., adj. v. afacerist, profitor, speculant.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BIŞNIŢÁR ~i m. fam. Persoană care se ocupă cu afaceri mărunte (şi necinstite); găinar. /bişniţă + suf. ~ar
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Alte dicţionare)
bişniţár s. m., pl. bişniţári
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
BIŞNIŢÁR s., adj. v. afacerist, profitor, speculant.
(Dicţionar de sinonime)