bibică dex - definiţie, sinonime, conjugare
BIBÍC1, bibici, s.m. (Ornit.) Nagâţ. – Din magh. bibic.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BIBÍC2 -Ă, bibici, -ce, s.m. şi f. (Fam.) Termen de dezmierdare adresat unei persoane iubite; bibiloi. – Cf. b i b i.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BIBÍ//C ~ci m. Pasăre migratoare de baltă, de talie mică, cu moţ şi cu penaj colorat; nagâţ. /<ung. bibic
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

bibíc (bibíci), s.m. – (Trans.) Nagîţ. Mag. bibic (Cihac, II, 512).
(Dicţionarul etimologic român)

bibíc (bibíci), s.m. – Iubit. Var. (înv.) bibi. Fr. bibi. Cuvînt fam., ca şi der. bibică, s.f. (iubită).
(Dicţionarul etimologic român)

!bibícă (persoană) (înv., fam.) s. f., g.-d. art. bibícii; pl. bibíci
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

bibíc (pasăre, persoană) s. m., pl. bibíci
(Dicţionar ortografic al limbii române)

bibícă s. f., g.-d. art. bibícei; pl. bibíce
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
BIBÍC s. v. nagâţ.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: bi bib bibi bibic

Cuvinte se termină cu literele: ca ica bica ibica