bibliofilie
BIBLIOFILÍE s.f. Pasiunea de a cunoaşte, de a evalua şi de a colecţiona cărţi rare şi preţioase. 2. Ramură a bibliofiliei care se ocupă cu studiul cărţilor rare şi al valorii lor artistice. [Pr.: -bli-o-] – Din fr. bibliophilie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BIBLIOFILÍE f. 1) Interes deosebit pentru cărţi rare şi preţioase. 2) Ramură a bibliologiei care se ocupă cu studiul cărţilor rare şi preţioase. [Art. bibliofilia; G.-D. bibliofiliei; Sil. -fi-li-e] /<fr. bibliophilie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
BIBLIOFILÍE s.f. 1. Interes deosebit pentru cărţi preţioase, frumoase şi rare. 2. Ramură a bibliologiei care studiază cărţile sub raportul rarităţii sau al valorii lor artistice. [Pron. -bli-o-, gen. -iei. / cf. fr. bibliophilie].
(Dicţionar de neologisme)
BIBLIOFILÍE s. f. 1. pasiunea bibliofilului. 2. ramură a bibliologiei care studiază cărţile sub raportul rarităţii, al valorii lor artistice. (< fr. bibliophilie)
(Marele dicţionar de neologisme)
bibliofilíe s. f. (sil. -bli-o-), art. bibliofilía, g.-d. bibliofilíi, art. bibliofilíei
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BIBLIOFILÍE f. 1) Interes deosebit pentru cărţi rare şi preţioase. 2) Ramură a bibliologiei care se ocupă cu studiul cărţilor rare şi preţioase. [Art. bibliofilia; G.-D. bibliofiliei; Sil. -fi-li-e] /<fr. bibliophilie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
BIBLIOFILÍE s. f. 1. pasiunea bibliofilului. 2. ramură a bibliologiei care studiază cărţile sub raportul rarităţii, al valorii lor artistice. (< fr. bibliophilie)
(Marele dicţionar de neologisme)
bibliofilíe s. f. (sil. -bli-o-), art. bibliofilía, g.-d. bibliofilíi, art. bibliofilíei
(Dicţionar ortografic al limbii române)