biblioman

BIBLIOMÁN, -Ă, bibliomani, -e, adj., s.m. şi f. (Persoană) care are pasiune excesivă pentru cărţi, pentru raritatea, legătura, ediţiile lor etc. [Pr.: -bli-o-] – Din fr. bibliomane.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BIBLIOMÁN ~i m. Persoană stăpânită de bibliomanie; colecţionar pasionat de cărţi (rare şi preţioase); bibliofil. [Sil. -bli-o-] /<fr. bibliomane
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BIBLIOMÁN, -Ă s.m. şi f. Colecţionar pasionat de cărţi (rare); stăpânit de bibliomanie. [< fr. bibliomane].
(Dicţionar de neologisme)

BIBLIOMÁN, -Ă s. m. f. colecţionar pasionat de cărţi (rare). (< fr. bibliomane)
(Marele dicţionar de neologisme)

bibliomán adj. m., s. m. (sil. -bli-o-), pl. bibliománi; f. sg. bibliománă, pl. bibliománe
(Dicţionar ortografic al limbii române)