bic

bic (-ci), s.m. – (Olt.) Taur. Bg. bik, sb. bik, cf. slov., rus. byk, pol. byk (Cihac). Cf. beci.
(Dicţionarul etimologic român)

bic s. n., pl. bícuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
BIC s. v. taur.
(Dicţionar de sinonime)