biciuire

BICIUÍ, biciuiesc, vb. IV. 1. Tranz. şi refl. A (se) lovi cu biciul. ♦ Tranz. A lovi cu ceva (subţire ca biciul), producând usturime; a flagela; a cravaşa. 2. Tranz. Fig. A critica, a satiriza fără cruţare. [Prez. ind. şi bíciui. – Var.: (reg.) zbiciuí vb. IV] – Bici + suf. -ui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BICIUÍRE, biciuiri, s.f. Acţiunea de a (se) biciui şi rezultatul ei; biciuială. – V. biciui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A BICIU//Í ~iésc tranz. 1) A lovi cu biciul. 2) A da lovituri ca de bici, producând usturime. 3) fig. A supune unei critici aspre; a flagela. /Din bici
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE BICIU//Í mă ~iésc intranz. A face (concomitent) schimb de lovituri cu biciul (unul cu altul). /Din bici
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

!biciuí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. biciuiéşte/bíciuie, imperf. 3 sg. biciuiá; conj. prez. 3 să biciuiáscă/să bíciuie
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

biciuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. biciuiésc, imperf. 3 sg. biciuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. biciuiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

biciuíre s. f., g.-d. art. biciuírii; pl. biciuíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
BICIUÍ vb. 1. a şfichiui, (reg.) a sfârcâi, a zbiciui, a zbiciula, (înv.) a smicura. (~ caii.) 2. v. flagela.
(Dicţionar de sinonime)

BICIUÍ vb. v. ridiculiza, satiriza.
(Dicţionar de sinonime)

BICIUÍRE s. 1. şfichiuire, şfichiuitură, (rar) biciuială. (~ cailor.) 2. v. flagelare.
(Dicţionar de sinonime)

BICIUÍRE s. v. ridiculizare, satiră, satirizare.
(Dicţionar de sinonime)