biciuluit

biciuluí (-uésc, -ít), vb. – A aprecia, a valora, a stima. – Var. bicilui, biciuli. Mag. becsülni (Cihac, II, 481; Gáldi, Dict., 107). Se foloseşte în Trans. A trecut şi în bg. din Trans. becsuluvai (Miklosich, Bulg., 119).
(Dicţionarul etimologic român)

BICIULUÍT adj. v. biciului. [DAR]
(Alte dicţionare)

biciul(u)í, biciul(ui)ésc, vb. IV (reg.) a aprecia, a evalua.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)