biclorură

BICLORÚRĂ s.f. Compus care conţine doi atomi de clor. [< fr. bichlorure].
(Dicţionar de neologisme)

BICLORÚRĂ s.f. Compus din doi atomi de clor. (din fr. bichlorure)
(Marele dicţionar de neologisme)

BICLORÚRĂ, bicloruri, s.f. Sare a acidului clorhidric.
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române)

biclorúră s. f. (sil. -clo-) → clorură
(Dicţionar ortografic al limbii române)