biconvex

BICONVÉX, -Ă, biconvecşi, -xe, adj. Care are două feţe convexe opuse. – Din fr. biconvexe.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BICONVÉ//X ~xă (~cşi, ~xe) (despre lentile, sticle) Care are două feţe convexe opuse; cu două feţe convexe opuse. /<fr. biconvexe
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BICONVÉX, -Ă adj. Cu două feţe convexe opuse. [Cf. fr. biconvexe, lat. bis – de două ori, convexus – rotunjit].
(Dicţionar de neologisme)

BICONVÉX, -Ă adj. cu două feţe convexe opuse. (< fr. biconvexe)
(Marele dicţionar de neologisme)

biconvéx adj. → convex
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Antonime:
Biconvex ≠ biconcav
(Dicţionar de antonime)