bicorn dex - definiţie, sinonime, conjugare

bicorn

BICÓRN, bicornuri, s.n. Pălărie bărbătească (de uniformă) cu două colţuri. – Din fr. bicorne.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BICÓRN ~uri n. Pălărie bărbătească de uniformă cu două prelungiri în formă de corn, purtată, în trecut, de către ofiţeri şi jandarmi. /<fr. bicorne
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BICÓRN s.n. (Rar) Pălărie bărbătească cu două colţuri, care se mai poartă şi azi în Occident de către academicieni, diplomaţi, militari etc. la solemnităţi. [Pl. -nuri. / < fr. bicorne].
(Dicţionar de neologisme)

BICÓRN, -Ă I. adj. bicornat. II. s. n. pălărie bărbătească cu două colţuri, care se mai poartă şi azi în Occident de către academicieni, diplomaţi, la solemnităţi. (< fr. bicorne)
(Marele dicţionar de neologisme)

bicórn s. n., pl. bicórnuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: bi bic bico bicor

Cuvinte se termină cu literele: rn orn corn icorn