bidinea
[Sinonime]
BIDINEÁ, bidinele, s.f. Pensulă mare, de obicei rotundă (cu coadă lungă), pentru văruit. [Var.: (reg.) badaná s.f.] – Din tc. badana.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BIDIN//EÁ ~éle f. Perie mare, de obicei rotundă, cu coadă lungă, folosită la văruitul pereţilor. [Art. bidineaua; G.-D. bidinelei; Sil. -di-nea] /<turc. badana
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
bidineá (bidinéle), s.f. – 1. (Înv.) Pensulă. – 2. Pensulă mare pentru zugrăvit. – Var. (Mold.) badana. Tc. badana (Şeineanu, II, 34; Lokotsch 156; Ronzevalle 43), cf. bg. badana. – Der. bidinar, s.m. (zugrav).
(Dicţionarul etimologic român)
bidinea, bidinele s.f. (friz., glum.) pămătuf. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
bidineá s. f., art. bidineáua, g.-d. art. bidinélei; pl. bidinéle
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
BIDINEÁ s. (reg.) perie, (prin Transilv.) mătură, (Transilv.) meseleu, (prin Munt.) premetea, (sudul Transilv. şi nordul Olt.) spoitor.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BIDIN//EÁ ~éle f. Perie mare, de obicei rotundă, cu coadă lungă, folosită la văruitul pereţilor. [Art. bidineaua; G.-D. bidinelei; Sil. -di-nea] /<turc. badana
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
bidinea, bidinele s.f. (friz., glum.) pămătuf. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
bidineá s. f., art. bidineáua, g.-d. art. bidinélei; pl. bidinéle
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
BIDINEÁ s. (reg.) perie, (prin Transilv.) mătură, (Transilv.) meseleu, (prin Munt.) premetea, (sudul Transilv. şi nordul Olt.) spoitor.
(Dicţionar de sinonime)