bidiviu dex - definiţie, sinonime, conjugare

bidiviu

BIDIVÍU, bidivii, s.m. Cal tânăr, iute şi frumos. [Var.: (reg.) bidibíu, bididíu s.m.] – Din tc.bedevî.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BIDIVÍ//U ~i m. Cal tânăr, iute şi frumos, folosit, mai ales, la călărie. [Sil. -di-viu] /<turc. bedevî
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

bidivíu(bidivíi), s.m. – 1. Armăsar, cal arab. – 2. (Arg.) Băiat, flăcău. – Var. bidibiu, bididiu. Tc. bedevi, de la bedu „deşert” (Şeineanu, II, 50) care este aceeaşi rădăcină a lui beduin. Odinioară se întrebuinţa şi cu funcţie adj.: un cal bidiviu. – Der. bididie, s.f. (arg., ţiitoare, amantă), cf. sl. bedevija, „iapă arabă”.
(Dicţionarul etimologic român)

bidiviu, bidivii s.m. (pop.) tânăr. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

bidivíu s. m., art. bidivíul; pl. bidivíi, art. bidivíii
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Antonime:
Bidiviu ≠ mârţoagă, gloabă
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: bi bid bidi bidiv bidivi

Cuvinte se termină cu literele: iu viu iviu diviu idiviu