bief
BIÉF s.n. Porţiune de canal sau de râu cuprinsă între două ecluze sau baraje. [Pr.: bi-ef] – Din fr. bief.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BIÉF ~uri n. Porţiune a unui curs de apă (râu, canal), cuprinsă între două baraje sau ecluze. [Sil. bi-ef] /<fr. bief
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
BIÉF s.n. Porţiune de canal sau de râu cuprinsă între două ecluze sau baraje. [Pl. -furi. / < fr. bief].
(Dicţionar de neologisme)
BIÉF s. n. porţiune a unui curs de apă, canal între două braţe, ecluze sau baraje. (< fr. bief)
(Marele dicţionar de neologisme)
!bief s. n., pl. biéfuri
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)
biéf s. n., pl. biéfuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BIÉF ~uri n. Porţiune a unui curs de apă (râu, canal), cuprinsă între două baraje sau ecluze. [Sil. bi-ef] /<fr. bief
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
BIÉF s. n. porţiune a unui curs de apă, canal între două braţe, ecluze sau baraje. (< fr. bief)
(Marele dicţionar de neologisme)
!bief s. n., pl. biéfuri
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)
biéf s. n., pl. biéfuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)