bielă dex - definiţie, sinonime, conjugare

bielă

BIÉLĂ, biele, s.f. Organ de maşină în formă de bară articulată, care transformă mişcarea rectilinie în mişcare de rotaţie şi invers. [Pr.: bi-e-] – Din fr. bielle.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BIÉL//Ă ~e f. Organ de maşină în formă de bară, care transmite mişcarea unei alte piese. [G.-D. bielei; Sil. bi-e-] /<fr. bielle
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BIÉLĂ s.f. Organ de maşină care transmite mişcarea unei alte piese sau transformă o formă de mişcare în altă formă. [Pron. bi-e-. / < fr. bielle].
(Dicţionar de neologisme)

BIÉLĂ s. f. organ de maşină care transmite mişcarea unei alte piese sau transformă o formă de mişcare în alta. (< fr. bielle)
(Marele dicţionar de neologisme)

biélă s. f. (sil. bi-e-), g.-d. art. biélei; pl. biéle
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: bi bie biel

Cuvinte se termină cu literele: la ela iela