bielorus dex - definiţie, sinonime, conjugare

bielorus

BIELORÚS, -Ă, bieloruşi, -se, s.m. şi f., adj. 1. S.m. şi f. Persoană care face parte din populaţia de bază a Bielorusiei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparţine Bielorusiei, sau populaţiei ei, privitor la Bielorusia sau la populaţia ei. – Din rus. belorus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BIELORÚ//S1 ~să (~şi, ~se) Care aparţine Bielorusiei sau populaţiei ei. [Sil. bie-lo-] /<rus. belorus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BIELORÚ//S2 ~să (~şi, ~se) m. şi f. Persoană care face parte din populaţia de bază a Bielorusiei sau este originară din Bielorusia. [Sil. bie-lo-] /<rus. belorus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BIELORÚS, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Bielorusia (Belarus). ♢ (s. n.) unul dintre dialectele slavei orientale, vorbit de bieloruşi. (< rus. belorus)
(Marele dicţionar de neologisme)

!belarús/bielorús (bie-) adj. m., s. m., pl. belarúşi/bielorúşi; adj. f., s. f. belarúsă/bielorúsă
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

bielorús s. m., adj. m. (sil. bie-), pl. bielorúşi; f. sg. bielorúsă, g.-d. art. bielorúsei, pl. bielorúse
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: bi bie biel bielo bielor

Cuvinte se termină cu literele: us rus orus lorus elorus