bienală dex - definiţie, sinonime, conjugare

bienală

bienal bienală
BIENÁL, -Ă, bienali, -e, adj. 1. Care durează doi ani. ♦ (Despre plante) Care dă recolte la doi ani după semănare. 2. Adj., s.f. (Întrunire, consfătuire etc.) Care are loc o dată la doi ani. [Pr.: bi-e-] – Din fr. biennal, lat. biennalis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BIENÁL ~ă (~i, ~e) 1) (despre manifestaţii) Care are loc o dată la doi ani. Expoziţie ~ă. 2) (despre procese, activităţi etc.) Care durează doi ani; de doi ani. Rotaţie ~ă. 3) (despre plante) Care înfloreşte şi fructifică la doi ani; cu ciclu vital de doi ani. [Sil. bi-e-] /<fr. biennal
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BIENÁL, -Ă adj. Care durează, se dezvoltă doi ani. ♦ (Despre plante) Care înfloreşte şi fructifică la doi ani după însămânţare. ♦ Care apare, are loc sau se întâmplă o dată la doi ani. [Pron. bi-e-. / < fr. biennal, cf. lat. bis – de două ori, annus – an].
(Dicţionar de neologisme)

BIENÁLĂ s.f. Expoziţie, festival etc. care se organizează din doi în doi ani. [Pron. bi-e-. / cf. fr. bienale, it. biennale].
(Dicţionar de neologisme)

BIENÁL, -Ă I. adj. 1. care durează doi ani; bi(s)anual. 2. care are loc o dată la doi ani. II. s. f. expoziţie, festival, târg care se organizează la fiecare doi ani. (< fr. biennal, lat. biennalis)
(Marele dicţionar de neologisme)

bienál adj. m. (sil. bi-e-), pl. bienáli; f. sg. bienálă, pl. bienále
(Dicţionar ortografic al limbii române)

bienálă s. f., pl. bienále
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: bi bie bien biena bienal

Cuvinte se termină cu literele: la ala nala enala ienala