bigam

BIGÁM, -Ă, bigami, -e, adj., s.m. şi f. (Persoană care are două soţii, respectiv doi soţi; (persoană) culpabilă de a fi contractat două căsătorii paralele. – Din fr. bigame, lat. bigamus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BIGÁM ~ă (~i, ~e) şi substantival (despre persoane) Care încheie o nouă căsătorie, fără a desface legal prima; căsătorit concomitent cu două persoane. /<lat. bigamus, fr. bigame
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BIGÁM, -Ă adj., s.m. şi f. (Cel) care se găseşte în situaţia de bigamie. [< fr. bigame, cf. lat. bis – de două ori, gr. gamos – căsătorie].
(Dicţionar de neologisme)

BIGÁM, -Ă adj., s. m. f. (cel) vinovat de bigamie. (< fr. bigame, lat. bigamus)
(Marele dicţionar de neologisme)

bigám adj. m., s. m., pl. bigámi; f. sg. bigámă, pl. bigáme
(Dicţionar ortografic al limbii române)