bihuncă dex - definiţie, sinonime, conjugare

bihuncă

BIHÚNCĂ, bihunci, s.f. (Reg.) Trăsură uşoară pe patru roţi, trasă de obicei de un singur cal. – Din ucr. bihunky.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BIHÚN//CĂ ~ci f. înv. Trăsură uşoară de curse, trasă de un singur cal. /<ucr. bihunki
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

bihúncă (bihúnci), s.f. – Trăsură uşoară. Rus. bigunki „trăsură de curse” (Iordan, BF, VI, 163). Se foloseşte numai în Mold.
(Dicţionarul etimologic român)

bihúncă s. f., g.-d. art. bihúncii; pl. bihúnci
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: bi bih bihu bihun bihunc

Cuvinte se termină cu literele: ca nca unca hunca ihunca