bilingve

BILÍNGV, -Ă, bilingvi, -e, adj. 1.Care utilizează în mod curent şi la fel de bine două limbi. 2. Scris în două limbi. – Din fr. billingue, lat. bilinguis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BILÍNGV ~ă (~i, ~e) 1) şi substantival (despre persoane) Care cunoaşte şi vorbeşte în mod curent două limbi. 2) Care este făcut în două limbi. Învăţământ ~. Dicţionar ~. 3) (despre medii sociale) Care are două limbi de comunicare; cu două limbi de comunicare. /<fr. bilingue
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BILÍNGV, -Ă adj. 1. Care vorbeşte în mod obişnuit două limbi. 2. Scris în două limbi. [< fr. bilingue, cf. lat. bis – de două ori, lingua – limbă].
(Dicţionar de neologisme)

BILÍNGV, -Ă adj. care vorbeşte două limbi. ♢ scris în două limbi. (< fr. bilingue, lat. bilinguis)
(Marele dicţionar de neologisme)

bilíngv adj. m., pl. bilíngvi; f. sg. bilíngvă, pl. bilíngve
(Dicţionar ortografic al limbii române)