BÍLIŢĂ, biliţe, s.f. (Reg.) Capcană (de sârmă, cu arc) pentru animale mici.
(Dicţionarul limbii române moderne)
bilí (-lésc), vb. – 1. A albi, a spăla rufele. – 2. (Refl.) A se sulemeni, a se albi la faţă. – Var. (Mold.) ghili. Mr. bilire. Sl. bĕliti, de la bĕlŭ „alb” (Cihac; Miklosich, Slaw. Elem., 16), cf. bg. bĕlĕjă, sb. bjeliti, slov., ceh. bĕliti, rut. biliti. A fost considerat în mod greşit dublet al lui beli. Der. bileală, ghileală, s.f. (alb de plumb, ceruză); bilit, ghilit, s.n. (spălat, acţiunea vb. a spăla); bilitor, s.m. (spălător); bilitoare, ghilitoare, s.f. (spălătoreasă; spălător).
(Dicţionarul etimologic român)
Sinonime:
BILÍ vb. v. albi, înălbi.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul limbii române moderne)
bilí (-lésc), vb. – 1. A albi, a spăla rufele. – 2. (Refl.) A se sulemeni, a se albi la faţă. – Var. (Mold.) ghili. Mr. bilire. Sl. bĕliti, de la bĕlŭ „alb” (Cihac; Miklosich, Slaw. Elem., 16), cf. bg. bĕlĕjă, sb. bjeliti, slov., ceh. bĕliti, rut. biliti. A fost considerat în mod greşit dublet al lui beli. Der. bileală, ghileală, s.f. (alb de plumb, ceruză); bilit, ghilit, s.n. (spălat, acţiunea vb. a spăla); bilitor, s.m. (spălător); bilitoare, ghilitoare, s.f. (spălătoreasă; spălător).
(Dicţionarul etimologic român)
Sinonime:
BILÍ vb. v. albi, înălbi.
(Dicţionar de sinonime)