biman
BIMÁN, -Ă, bimani, -e, adj. Cu două mâini. – Din fr. bimane.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BIMÁN ~ă (~i, ~e) Care are două mâini; cu două mâini. /<fr. bimane
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
BIMÁN, -Ă adj. Cu două mâini. [< fr. bimane, cf. lat. bis – de două ori, manus – mână].
(Dicţionar de neologisme)
BIMÁN, -Ă adj. (cu referire la om) cu două mâini. (< fr. bimane)
(Marele dicţionar de neologisme)
bimán adj. m., pl. bimáni; f. sg. bimánă, pl. bimáne
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BIMÁN ~ă (~i, ~e) Care are două mâini; cu două mâini. /<fr. bimane
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
BIMÁN, -Ă adj. (cu referire la om) cu două mâini. (< fr. bimane)
(Marele dicţionar de neologisme)
bimán adj. m., pl. bimáni; f. sg. bimánă, pl. bimáne
(Dicţionar ortografic al limbii române)