bimembru

BIMÉMBRU, -Ă adj. Cu două membre, cu doi membri. ♢ Propoziţie bimembră = Propoziţie în care există ambele părţi de propoziţie principale (subiectul şi predicatul). [Cf. it. bimembre].
(Dicţionar de neologisme)

BIMÉMBRU, -Ă adj. cu două membre, cu doi membri. o propoziţie ~ă = propoziţie în care există şi subiectul şi predicatul. (< it. bimembre)
(Marele dicţionar de neologisme)

bimémbru s. m., pl. bimémbri
(Dicţionar ortografic al limbii române)