binagiu
BINAGÍU, binagii, s.m. (Rar) Antreprenor de construcţii. – Bina + suf. -giu.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
binagíu s. m., art. binagíul; pl. binagíi, art. binagíii
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
binagíu s. m., art. binagíul; pl. binagíi, art. binagíii
(Dicţionar ortografic al limbii române)