binagiu

BINAGÍU, binagii, s.m. (Rar) Antreprenor de construcţii. – Bina + suf. -giu.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

binagíu s. m., art. binagíul; pl. binagíi, art. binagíii
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Cuvinte care încep cu literele: bi bin bina binag binagi

Cuvinte se termină cu literele: iu giu agiu nagiu inagiu