binecrescut

BINECRESCÚT, -Ă, binecrescuţi, -te, adj. Care a primit o educaţie aleasă; cu purtări cuviincioase. – Bine + crescut (după fr. bien-élevé). [idem DEX\'84]
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BINECRESCÚ//T ~tă (~ţi, ~te) Care a primit o educaţie bună; cu purtări cuviincioase. [Sil. -cres-cut] /bine + crescut
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

!bíne crescút (dezvoltat bine) adv. + adj. (aluat ~)
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

!bíne-crescút (cuviincios) (copil ~) adj. m., pl. bíne-crescúţi; f. bíne-crescútă, pl. bíne-crescúte
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

binecrescút adj. m., pl. binecrescúţi; f. sg. binecrescútă, pl. binecrescúte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
BINECRESCÚT adj. civilizat, manierat, politicos, (înv.) politicit, (fig.) fin, subţire, urban. (E un om ~.)
(Dicţionar de sinonime)

---

Antonime:
Binecrescut ≠ necioplit, neşlefuit, needucat
(Dicţionar de antonime)