binecunoscut

BINECUNOSCÚT, -Ă, binecunoscuţi, -te, adj. Care este foarte cunoscut. – Bine + cunoscut. [idem DEX\'84]
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

!bíne-cunoscút (celebru) (scriitor ~) adj. m., pl. bíne-cunoscúţi; f. bíne-cunoscútă, pl. bíne-cunoscúte
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

!bíne cunoscút (ştiut bine) adv. + adj. (caz ~ de toată lumea)
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

binecunoscút adj., m., pl. binecunoscúţi; f. sg. binecunoscútă, pl. binecunoscúte
(Dicţionar ortografic al limbii române)