binecuvânta dex - definiţie, sinonime, conjugare
BINECUVÂNTÁ, binecuvântez, vb. I. Tranz. 1. (Despre Dumnezeu) A revărsa graţia divină; a blagoslovi. ♦ (Despre preoţi) A revărsa harul divinităţii asupra unui lucru sau asupra oamenilor; a blagoslovi. ♦ P.anal. A dori prosperitate şi fericire cuiva (invocând adesea numele lui Dumnezeu). 2. A lăuda, a slăvi pe Dumnezeu. ♦ P. anal. A lăuda, a preamări pe cineva în semn de recunoştinţă. [Prez. ind. şi: (rar) binecuvấnt] – Bine + cuvânta (după sl. blagosloviti).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A BINECUVÂNT//Á ~éz tranz. 1) A face să se bucure de fericire, revărsând harul divin; a blagoslovi. 2) (despre preoţi) A ajuta să beneficieze de harul divinităţii prin invocare; a blagoslovi. 3) fig. A susţine, exprimându-şi acordul; a aproba; a încuviinţa; a consimţi. /bine + a cuvânta
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

binecuvîntá (-intéz, -át), vb. – A blagoslovi. De la bine şi cuvînta, compuşi ca în gr. εὐλογείν, sl. blagosloviti, cf. lat. benedicere. În limbajul ecleziastic continuă să fie limpede compunerea; fapt pentru care se pot separa elementele sale, ca în fraza liturgică bine este cuvîntat cel ce vine întru numele Domnului. – Der. binecuvîntare, s.f. (acţiunea, formula sau gestul de a binecuvînta); binecuvântător, adj. (care binecuvîntează).
(Dicţionarul etimologic român)

binecuvântá vb., ind. prez. 1 sg. binecuvântéz, 2 sg. binecuvântézi, 3 sg. şi pl. binecuvânteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
BINECUVÂNTÁ vb. 1. (BIS.) a blagoslovi, (înv.) a ura. (I-a ~ pe credincioşi.) 2. v. preamări.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A binecuvânta ≠ a afurisi, a blestema
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: bi bin bine binec binecu

Cuvinte se termină cu literele: ta nta anta vanta uvanta