BINECUVÂNTÁ, binecuvântez, vb. I. Tranz. 1. (Despre Dumnezeu) A revărsa graţia divină; a blagoslovi. ♦ (Despre preoţi) A revărsa harul divinităţii asupra unui lucru sau asupra oamenilor; a blagoslovi. ♦ P.anal. A dori prosperitate şi fericire cuiva (invocând adesea numele lui Dumnezeu). 2. A lăuda, a slăvi pe Dumnezeu. ♦ P. anal. A lăuda, a preamări pe cineva în semn de recunoştinţă. [Prez. ind. şi: (rar) binecuvấnt] – Bine + cuvânta (după sl. blagosloviti).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A BINECUVÂNT//Á ~éz tranz. 1) A face să se bucure de fericire, revărsând harul divin; a blagoslovi. 2) (despre preoţi) A ajuta să beneficieze de harul divinităţii prin invocare; a blagoslovi. 3) fig. A susţine, exprimându-şi acordul; a aproba; a încuviinţa; a consimţi. /bine + a cuvânta
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
binecuvântá vb., ind. prez. 1 sg. binecuvântéz, 2 sg. binecuvântézi, 3 sg. şi pl. binecuvânteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
BINECUVÂNTÁ vb. 1. (BIS.) a blagoslovi, (înv.) a ura. (I-a ~ pe credincioşi.) 2. v. preamări.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A binecuvânta ≠ a afurisi, a blestema
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A BINECUVÂNT//Á ~éz tranz. 1) A face să se bucure de fericire, revărsând harul divin; a blagoslovi. 2) (despre preoţi) A ajuta să beneficieze de harul divinităţii prin invocare; a blagoslovi. 3) fig. A susţine, exprimându-şi acordul; a aproba; a încuviinţa; a consimţi. /bine + a cuvânta
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
BINECUVÂNTÁ vb. 1. (BIS.) a blagoslovi, (înv.) a ura. (I-a ~ pe credincioşi.) 2. v. preamări.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A binecuvânta ≠ a afurisi, a blestema
(Dicţionar de antonime)