binedispune

*binedispune (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. binedispún, 2 sg. binedispúi, 1 pl. binedispúnem; conj. prez. 3 să binedispúnă; ger. binedispúnând; part. binedispús
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

Cuvinte care încep cu literele: bi bin bine bined binedi

Cuvinte se termină cu literele: ne une pune spune ispune