binevoi dex - definiţie, sinonime, conjugare
BINEVOÍ, binevoiesc, vb. IV. Tranz. A avea dispoziţie, o atitudine favorabilă faţă de o cerere, de o plângere etc; a catadicsi, a cabulipsi. – Bine + voi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A BINEVO//Í ~iésc tranz. A voi, depăşind anumite ambiţii sau convenţii; a avea bunăvoinţa, bunătatea să... /bine + a voi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

binevoí (-oésc, -oít), vb. – A avea o dispoziţie favorabilă faţă de o cerere, a catadixi. – Var. (înv.) binevrea. De la bine şi voi. – Der. binevoinţă, bunăvoinţă, s.f. (atitudine binevoitoare, îngăduinţă); binevoitor, adj. (care are bunăvoinţă). Binevoinţă, cuvînt înv., modificat în limba mod., întrucît se consideră instinctiv că voinţă, s., nu se putea compune cu adv. bine, ci cu adj. bună; şi poate şi prin influenţa fr. bonne volonté.
(Dicţionarul etimologic român)

binevoí vb. → voi
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
BINEVOÍ vb. (fam. şi peior.) a catadicsi, a se învrednici, (fam. şi peior. înv.) a cabulipsi. (A ~t să-mi răspundă.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: bi bin bine binev binevo

Cuvinte se termină cu literele: oi voi evoi nevoi inevoi