biniș dex - definiţie, sinonime, conjugare

biniș

BINÍŞ, binişuri, s.n. Haină boierească lungă de ceremonie, cu mânecile largi şi despicate, strânsă pe bust şi largă în poale, căptuşită cu blană şi devenită cu timpul îmbrăcăminte a vechilor lăutari. [Var.: (înv. şi reg.) beníş s.n.] – Din tc. biniş.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

biníş (biníşuri), s.n. – 1. (Înv.) Cavalcadă. – 2. Pelerină orientală, care la început se punea pentru a călări. – Var. beniş. Tc. biniş „cavalcadă” (Şeineanu, II, 52; Lokotsch 308); cf. bg. binišŭ. Cuvînt importat în sec. XVIII, azi înv. Der. săi sînt împrumuturi directe: binigiu, s.m. (rîndaş care se îngrijeşte de caii nărăvaşi), din tc. binici, cf. ngr. μπινιτζής, sb. bineğije; binişliu, s.m. (curtean), din tc. binişli.
(Dicţionarul etimologic român)

biníş s. n., pl. biníşuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: bi bin bini

Cuvinte se termină cu literele: is nis inis