binoclu dex - definiţie, sinonime, conjugare

binoclu

[Sinonime]
BINÓCLU, binocluri, s.n. Instrument optic alcătuit din două mici lunete terestre, folosit pentru a vedea obiectele situate la (mare) distanţă. – Din fr. binocle.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BINÓCLU ~ri n. 1) Instrument optic format din două lunete paralele, folosit pentru a observa obiectele situate la distanţă. 2) Fel de pansament, care acoperă ambii ochi; pansament binocular. [Sil. -no-clu] /<fr. binocle
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

binóclu (binócluri), s.n. – Instrument optic folosit pentru a vedea obiectele la distanţă. Fr. binocle. – Der. binocla, vb. (a privi cu binoclu; a privi pe furiş); binocular, adj. din fr. binoculaire.
(Dicţionarul etimologic român)

BINÓCLU s.n. 1. Instrument optic format din două lunete terestre mici, folosit pentru a privi obiectele aşezate la distanţă. 2. Pansament care acoperă amândoi ochii. [Pl. -uri. / < fr. binocle].
(Dicţionar de neologisme)

BINÓCLU s. n. 1. instrument optic din două lunete identice paralele, pentru a privi obiectele la distanţă. 2. pansament care acoperă amândoi ochii. (< fr. binocle, lat. binoculus)
(Marele dicţionar de neologisme)

binoclu s.n. sg. ochi. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

!binóclu (bi-no-clu/bin-o) s. n., art. binóclul; pl. binócluri
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

binóclu s. n. (sil. -clu; mf. bin-), art. binóclul; pl. binócluri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
BINÓCLU s. (înv.) perspectivă. (Priveşte prin ~.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: bi bin bino binoc binocl

Cuvinte se termină cu literele: lu clu oclu noclu inoclu