binoculare

BINOCULÁR, -Ă, binoculari, -e, adj. Prevăzut cu două oculare. ♦ Care poate fi văzut cu amândoi ochii. – Din fr. binoculaire.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BINOCULÁR ~ă (~i, ~e) 1) (despre aparate optice) Care are două oculare; cu două oculare. 2) Care este prevăzut pentru ambii ochi. /<fr. binoculaire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BINOCULÁR, -Ă adj. 1. Cu două oculare. ♦ Pentru amândoi ochii. 2. Văzut cu ambii ochi. [Cf. fr. binoculaire].
(Dicţionar de neologisme)

BINOCULÁR, -Ă adj. 1. cu doi ochi. ♢ (despre vedere) realizat cu ambii ochi. 2. (despre un sistem optic) cu două oculare. (< fr. binoculaire)
(Marele dicţionar de neologisme)

!binoculár (bi-no-/bin-o-) adj. m., pl. binoculári; f. binoculáră, pl. binoculáre
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

binoculár adj. (sil. mf. bin-) → ocular
(Dicţionar ortografic al limbii române)