bintă dex - definiţie, sinonime, conjugare

bintă

BÍNTĂ, binte, s.f. (Mar.) Baba. – Din it. binda.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BÍNTĂ s.f. (Mar.) Stîlp de care se leagă navele la chei; baba. [< engl. bitt, cf. fr. bitte < scand. biti – stâlp].
(Dicţionar de neologisme)

BÍNTĂ s. f. piesă de metal la bord sau la chei de care se leagă navele; baba. (< it. binda)
(Marele dicţionar de neologisme)

bíntă s. f., pl. bínte
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: bi bin bint

Cuvinte se termină cu literele: ta nta inta