bioacustică

BIOACÚSTIC, -Ă, bioacustici, -ce, s.f., adj. 1. S. f. Domeniu interdisciplinar care se ocupă cu studiul producerii, structurii şi funcţiei semnalelor acustice la organismele vii. 2. Adj. De bioacustică (1). [Pr.: bi-o-a] – Din germ. Bioakustik, engl. bioacoustics.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BIOACÚSTICĂ s.f. Disciplină care se ocupă cu aplicaţiile acusticii în biologie. [Cf. germ. Bioakustik, engl. bioacoustics].
(Dicţionar de neologisme)

BIOACÚSTIC, -Ă I. adj. referitor la bioacustică. II. s. f. ramură a biofizicii care studiază sunetele emise de animale în diverse împrejurări. (< germ. Bioaqustik, engl. bioacustics)
(Marele dicţionar de neologisme)

bioacústic adj. (sil. bi-o-) → acustic
(Dicţionar ortografic al limbii române)