BIODINÁMIC, -Ă, biodinamici, -ce, s.f., adj. 1. S.f. Disciplină care studiază dinamica funcţiilor organice. 2. Adj. De biodinamică. [Pr.: bi-o-] – Din fr. biodynamique.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BIODINÁMICĂ f. Ramură a biofizicii care se ocupă cu studiul proceselor vitale ce se petrec în organisme. [Sil. bi-o-] /bio- + dinamică
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
BIODINÁMIC, -Ă adj. Referitor la biodinamică. [< fr. biodynamique].
(Dicţionar de neologisme)
BIODINÁMICĂ s.f. Studiul funcţiilor organice. [< fr. biodynamique, cf. gr. bios – viaţă, dynamis – forţă].
(Dicţionar de neologisme)
BIODINÁMIC, -Ă I. adj. referitor la biodinamică. II. s. f. studiul fenomenelor organice vitale ale fiinţelor vii. (< fr. biodynamique)
(Marele dicţionar de neologisme)
biodinámic adj. (sil. bi-o-) → dinamic
(Dicţionar ortografic al limbii române)
biodinámică s. f. (sil. bi-o-), g.-d. art. biodinámicii
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BIODINÁMICĂ f. Ramură a biofizicii care se ocupă cu studiul proceselor vitale ce se petrec în organisme. [Sil. bi-o-] /bio- + dinamică
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
BIODINÁMICĂ s.f. Studiul funcţiilor organice. [< fr. biodynamique, cf. gr. bios – viaţă, dynamis – forţă].
(Dicţionar de neologisme)
BIODINÁMIC, -Ă I. adj. referitor la biodinamică. II. s. f. studiul fenomenelor organice vitale ale fiinţelor vii. (< fr. biodynamique)
(Marele dicţionar de neologisme)
biodinámic adj. (sil. bi-o-) → dinamic
(Dicţionar ortografic al limbii române)
biodinámică s. f. (sil. bi-o-), g.-d. art. biodinámicii
(Dicţionar ortografic al limbii române)