bioelement
BIOELEMÉNT, bioelemente, s.n. Element chimic din compoziţia celulelor vii. [Pr.: bi-o-e-] – Din fr. bioélément.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BIOELEMÉNT s.n. Element chimic care intră în compoziţia celulelor vii. [< fr. bioélément].
(Dicţionar de neologisme)
BIOELEMÉNT s. n. element chimic din structura materiei vii. (< fr. bioélément)
(Marele dicţionar de neologisme)
bioelemént s. n. (sil. bi-o-), pl. bioeleménte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BIOELEMÉNT s.n. Element chimic care intră în compoziţia celulelor vii. [< fr. bioélément].
(Dicţionar de neologisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
bioelemént s. n. (sil. bi-o-), pl. bioeleménte
(Dicţionar ortografic al limbii române)