biogen dex - definiţie, sinonime, conjugare

biogen

BIOGÉN, -Ă, biogeni, -e, adj. 1. (Despre roci) Care rezultă din ţesuturi vii. 2. (Despre elemente chimice) Care a contribuit la apariţia vieţii pe Pământ. ♦ (Substantivat, n.) Îngrăşământ agricol obţinut din culturi de bacterii bogate în azot. [Pr.: bi-o-] – Din fr. biogène.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BIOGÉN, -Ă adj. (Despre roci) Care a luat naştere din vieţuitoare. ♦ (s.n.) Preparat obţinut din culturi de bacterii, care îmbogăţesc solul în azot, folosit pentru a spori productivitatea leguminoaselor. [< fr. biogène, < gr. bios – viaţă, gennan – a naşte].
(Dicţionar de neologisme)

BIOGÉN, -Ă I. adj. 1. esenţial pentru menţinerea vieţii. 2. produs prin acţiunea organismelor vii. II. s. n. preparat din culturi de bacterii, care îmbogăţeşte solul în azot, folosit pentru a spori productivitatea leguminoaselor. (< fr. biogène)
(Marele dicţionar de neologisme)

biogén adj. m. (sil. bi-o-), pl. biogéni; f. sg. biogénă, pl. biogéne
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: bi bio biog bioge

Cuvinte se termină cu literele: en gen ogen iogen