biogeografie
BIOGEOGRAFÍE s.f. Ştiinţă care studiază repartiţia organismelor animale şi vegetale pe suprafaţa pământului. [Pr.: bi-o-ge-o-] – Din fr. biogéographie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BIOGEOGRAFÍE f. Ramură a geografiei care se ocupă cu studiul răspândirii animalelor şi plantelor pe glob. [Sil. bi-o-ge-o-gra-fi-e] /<fr. biogéographie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
BIOGEOGRAFÍE s.f. Parte a geografiei care se ocupă cu studiul răspândirii vieţii pe Pământ. [< fr. biogéographie].
(Dicţionar de neologisme)
BIOGEOGRAFÍE s. f. ştiinţă care studiază răspândirea plantelor şi animalelor pe glob. (< fr. biogéographie)
(Marele dicţionar de neologisme)
biogeografíe s. f. (sil. bi-o-) → geografie
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BIOGEOGRAFÍE f. Ramură a geografiei care se ocupă cu studiul răspândirii animalelor şi plantelor pe glob. [Sil. bi-o-ge-o-gra-fi-e] /<fr. biogéographie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
BIOGEOGRAFÍE s. f. ştiinţă care studiază răspândirea plantelor şi animalelor pe glob. (< fr. biogéographie)
(Marele dicţionar de neologisme)
biogeografíe s. f. (sil. bi-o-) → geografie
(Dicţionar ortografic al limbii române)