biolit

BIOLÍT s.n. Rocă sedimentară organică; organolit. [Cf. fr. biolithe, germ. Biolith < gr. bios – viaţă, lithos – piatră].
(Dicţionar de neologisme)

BIOLÍT s. n. rocă organogenă; organolit. (< fr. biolithe)
(Marele dicţionar de neologisme)

biolít s. n. (sil. bi-o-), pl. biolíte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
BIOLÍT s. (MIN.) organogen, organolit, rocă organogenă.
(Dicţionar de sinonime)