bioluminescență dex - definiţie, sinonime, conjugare

bioluminescență

bioluminescent bioluminescenţă
BIOLUMINESCÉNT, -Ă, bioluminescenţi, -te, adj. (Despre organisme) Care produce lumină prin oxidări interne. [Pr.: bi-o-] – Din fr., engl. bioluminescent.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BIOLUMINESCÉNŢĂ s.f. Proprietate a unor fiinţe vii de a fi bioluminescente; lumină produsă de organisme vii. [Pr.: bi-o-. – Var.: bioluminiscenţă s.f.] – Din fr., engl. bioluminescence.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BIOLUMINESCÉNŢĂ f. Luminescenţă biologică proprie unor organisme vii (bacterii, peşti, insecte), datorită proceselor chimice din corpul lor. [Sil. bi-o-lu-mi-nes-cen-ţă] /<fr. bioluminescence
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BIOLUMINESCÉNŢĂ s.f. Proprietatea unor fiinţe vii de a emite lumină. [Pr.: bi-o-] – Din fr. bioluminescence.
(Dicţionarul limbii române moderne)

BIOLUMINESCÉNT, -Ă adj. Datorat bioluminescenţei. [< fr. bioluminescent].
(Dicţionar de neologisme)

BIOLUMINESCÉNŢĂ s.f. Proprietate a unor fiinţe vii (bacterii, insecte, peşti etc.) de a emite lumină. [Cf. fr. bioluminescence].
(Dicţionar de neologisme)

BIOLUMINESCÉNT, -Ă adj. care produce bioluminescenţă. (< fr. bioluminescent)
(Marele dicţionar de neologisme)

!bioluminescénţă/bioluminiscénţă (bi-o-) s. f., g.-d. art. bioluminescénţei/bioluminiscénţei
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

bioluminescént adj. (sil. bi-o-) → luminescent
(Dicţionar ortografic al limbii române)

bioluminescénţă s. f. (sil. bi-o-), g.-d. art. bioluminescénţei
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: bi bio biol biolu biolum

Cuvinte se termină cu literele: ta nta enta centa scenta