BIÓNIC, -Ă, bionici, -ce, s.f., adj. 1. S. f. (În sintagma) Bionică informaţională= ramură a bionicii care studiază mecanismele de recepţie, stocare, prelucrare şi transmitere a informaţiei la sistemele biologice în vederea transpunerii lor în tehnica informaţională. 2. Adj. De bionică (1).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BIÓNICĂ s.f. Denumire dată preocupărilor privitoare la dispozitivele şi mecanismele din sistemele vii, în scopul găsirii unor modele pentru ştiinţele tehnice. [Pr.: bi-o-] – Din fr. bionique.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BIÓNICĂ f. Ramură a ciberneticii care se ocupă cu aplicarea principiilor de funcţionare a sistemelor vii în electronică. [Sil. bi-o-] /<fr. bionique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
BIÓNIC, -Ă adj. Referitor la bionică. [< fr. bionique].
(Dicţionar de neologisme)
BIÓNICĂ s.f. Ramură a ciberneticii care îşi propune să introducă principiile de funcţionare a sistemelor vii (în special ale creierului) în electronică. [< fr. bionique].
(Dicţionar de neologisme)
BIÓNIC, -Ă I. adj. referitor la bionică. II. s. f. ştiinţă care studiază procesele biologice şi structura organismelor vii, cu scopul de a găsi în ele modele pentru tehnică; biotehnică. (< fr. bionique)
(Marele dicţionar de neologisme)
biónic adj. m., pl. biónici; f. sg. biónică, pl. biónice
(Dicţionar ortografic al limbii române)
biónică s. f. (sil. bi-o-), g.-d. art. biónicii
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
BIÓNICĂ s. v. biotehnică.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BIÓNICĂ s.f. Denumire dată preocupărilor privitoare la dispozitivele şi mecanismele din sistemele vii, în scopul găsirii unor modele pentru ştiinţele tehnice. [Pr.: bi-o-] – Din fr. bionique.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
BIÓNIC, -Ă adj. Referitor la bionică. [< fr. bionique].
(Dicţionar de neologisme)
BIÓNICĂ s.f. Ramură a ciberneticii care îşi propune să introducă principiile de funcţionare a sistemelor vii (în special ale creierului) în electronică. [< fr. bionique].
(Dicţionar de neologisme)
BIÓNIC, -Ă I. adj. referitor la bionică. II. s. f. ştiinţă care studiază procesele biologice şi structura organismelor vii, cu scopul de a găsi în ele modele pentru tehnică; biotehnică. (< fr. bionique)
(Marele dicţionar de neologisme)
biónic adj. m., pl. biónici; f. sg. biónică, pl. biónice
(Dicţionar ortografic al limbii române)
biónică s. f. (sil. bi-o-), g.-d. art. biónicii
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
BIÓNICĂ s. v. biotehnică.
(Dicţionar de sinonime)