biotipologie
BIOTIPOLOGÍE s.f. Ramură a biologiei care studiază biotipurile. [Pr.: bi-o-] – Din fr. biotypologie, engl. biotypology.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BIOTIPOLOGÍE s.f. 1. Ramură a biologiei care studiază biotipurile. 2. Disciplină care cercetează pentru fiecare individ relaţiile posibile între structura corpului şi comportamentul psihologic. [Gen. -iei. / < fr. biotypologie].
(Dicţionar de neologisme)
BIOTIPOLOGÍE s. f. 1. ramură a biologiei care studiază biotipurile. 2. disciplină care studiază individul uman după criteriul structurii corpului şi existenţa unor corelaţii între caracteristicile morfologice şi psihologice, de natură temperamentală şi caracterială. (< fr. biotypologie, engl. biotypology)
(Marele dicţionar de neologisme)
biotipologíe s. f. (sil. bi-o-), g.-d. art. biotipologíei
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
BIOTIPOLOGÍE s.f. 1. Ramură a biologiei care studiază biotipurile. 2. Disciplină care cercetează pentru fiecare individ relaţiile posibile între structura corpului şi comportamentul psihologic. [Gen. -iei. / < fr. biotypologie].
(Dicţionar de neologisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
biotipologíe s. f. (sil. bi-o-), g.-d. art. biotipologíei
(Dicţionar ortografic al limbii române)