bipen

BIPÉN, -Ă I. adj. cu două aripi. II. s. f. secure romană cu două tăişuri. (< fr. bipenne, lat. bipennis)
(Marele dicţionar de neologisme)

bipén adj. m., pl. bipéni; f. sg. bipénă, pl. bipéne
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Cuvinte care încep cu literele: bi bip bipe

Cuvinte se termină cu literele: en pen ipen