bipolar dex - definiţie, sinonime, conjugare

bipolar

BIPOLÁR, -Ă, bipolari, -e, adj. Care are doi poli. ♦ (Despre maşini electrice) Care are doi poli magnetici. – Din fr. bipolaire.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BIPOLÁR ~ă (~i, ~e) 1) Care are doi poli; cu doi poli. 2) (despre aparate, maşini) Care are doi poli magnetici sau electrici. 3) (despre unele organisme marine) Care se poate întâlni simultan la cei doi poli şi în zonele temperate ale emisferelor Pământului. /<fr. bipolaire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

BIPOLÁR, -Ă adj. Care are doi poli. ♦ (Despre aparate, maşini) Care are doi poli magnetici principali. ♦ (Despre unele organisme marine) Care se găseşte simultan la cei doi poli şi în zonele temperate ale celor două emisfere. [Cf. fr. bipolaire].
(Dicţionar de neologisme)

BIPOLÁR, -Ă adj. 1. (despre maşini, aparate electrice) care are doi poli magnetici. 2. (despre unele organisme marine) care trăieşte în cele două regiuni polare ale Pământului. 3. (mat.) coordonate ĕ = sistem de coordonate în care un punct este determinat prin distanţele la două puncte fixe. (< fr. bipolaire)
(Marele dicţionar de neologisme)

bipolár adj. → polar
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: bi bip bipo bipol bipola

Cuvinte se termină cu literele: ar lar olar polar ipolar